Minunată piatră a Craiului

Ura! Plecăm la munte iar. Ah! De când așteptam tura aceasta. Mergem în Piatra Craiului.

Lanțul muntos Piatra Craiului aparține din punct de vedere geografic de Carpații Meridionali,  și se învecinează în nord-vest cu Munții Făgăraș iar în vest-sud-vest  cu munții Iezer-Păpușa. În  zona estică sunt delimitați de culoarul Rucăr-Bran, iar  creasta masivului se întinde pe o lungime de aproximativ 25 km. Masivul a rezultat în urma unor mișcări tectonice din erele Mozozoică și Neozoică  fiind un exemplu de sinclinal suspendat. Alcătuirea geologică e predominant calcaroasă (Jurasic) cu intercalații de conglomerate (Cretacic).

Plecarea e dis de dimineață cu  direcția Zărnești, de unde ne îndreptăm spre  cabana Gura Râului. Unii mai descurcăreți ca alții ajung cu câteva minute bune înainte, dar odată ce ne regrupăm, adunăm echipamentul de escaladă și pornim pe drumul forestier spre terenul de joacă.  Parcurgem 10 minute obositoare și poposim la  intrare în Prăpăstiile  Zărneștilor lângă o maiestoasă stâncă, locul potrivit pentru o zi de escaladă. Bun! Scoatem corzile, carabinierele, buclele, tragem hamurile pe noi și cercetăm cu privirile cele mai bune zone pentru a instala două trasee.

Începem antrenamentul pentru tabăra de escaladă din Cheile Turzii, unde vom avea nevoie de cunoștințe dar și curaj. Cătălin începe să urce pentru a fixa primul traseu în timp ce eu îl asigur de jos sub îndrumările Ruxandrei. Odată ajuns sus, schimbăm rolurile și pornesc și eu ușor pe stâncă. Lecția continuă la 10-15 metri deasupra solului unde învăț cum să mă asigur. Pentru că totul ține de siguranță, asigurarea trebuie să fie în minim două puncte. Mă fixez bine și ascult indicațiile lui Cătălin. Coborarea e deja lejera, m-am obisnuit cu ea înca de acum câțiva ani când am participat pentru prima dată la cursul acesta. Cu primul traseu montat iată că escamondeiștii renunță la joculețe și discuții și încep escaladarea acestuia, timp în care se stabilește și cel de al doilea traseu. Aparent destul de ușurel, trag concluzia că nu, nu este. Fiind o roca calcaroasă, alunecă destul de ușor, iar în ciuda faptului că gasești destule prize poți întâmpina unele zone mai dificile dar nu imposibil de traversat.

Ajung la capătul traseului unde, în premieră trebuie să mă asigur singură, cu  atenție fără să fac vreo greșeală, pentru că dacă fac…. nu sunt decat vreo 20  de metri sub mine. „Cu calm Mitura! Iei prima asigurare (carabinieră cu anou-ul) o fixezi într-un piton, iei a doua asigurare (doua bucle) le fixezi (una de piton, una de ham și între ele). Perfect! Acum scoate asigurarea din coardă. Hm!” Mă mai uit odată la tot ce am fixat și scot coarda de pe ham. Stau bine, deci am procedat corect, iar sentimentul acela plăcut și temător pe care îl caut și pe care nu îl pot explica nimănui când mă întreabă de ce îmi place escalada, rămâne.

Timpul trece iar vremea bună adună tot mai mulți turiști. În drumul lor se opresc să admire minunatul exemplar de escamondeist. Majoritatea turiștilor admiră fascinați aceasta ființă, alții se pozează cu ea, alții dezbat  reacțiile escamondeiștilor de pe stâncă, iar eu mă simt precum o maimuță la zoo.  Pentru următorul spectacol probabil vom tăia și bilete pentru că acum suntem la finalul zilei de escaladă. Toată echipa a reușit mai mult sau mai pun să atingă obiectivul propus așa că trebuie să ne pregătim pentru urmatoarea provocare din această zi. Vârful Piatra Mică ne așteaptă cât înca mai e lumină, așa că în jurul orei 15 părăsim zona.

Traseul îl pornim de la Fântâna lui Botorog un punct bine cunoscut din zona și urmărim prin pădure marcajul cu bandă galbenă. În aproximativ o oră și 30 de minute ieșim într-o minunată poiană de unde priveliștea îți taie răsuflarea. Poiana Zănoaga este un loc minunat pentru a admira atât mărețul lanț muntos al Bucegilor care își pierde pe alocuri vârfurile în nori, în timp ce creasta Piatra Craiului se înalța spre cer în partea sud-vestică. Tot aici poposim pentru o gustare și stabilim planul de atac al Vârfului Piatra Mică (1816 m).  Întraga echipa hotărăște să îl atace frontal pe traseul marcat cu cercul albatrus în ciuda avertismentelor primite de alți drumeți.  Fiind dotați cu echipamentul de campare, simțim fiecare gram din rucsac tot mai greu în zonele mai abrupte, dar nu ne dăm bătuți. Traseul până pe creastă nu durează mai mult de o oră și 30 de minute. Odată ajunși pe creastă spectacolul se dezlănțuie. Reacția tuturor: „Uau!”  Pare că suntem pe unul dintre acoperișurile lumii. Facem o pauză de 5 minute, ne minunăm și ne felicităm pentru reușită și fuga fuguța pornim pe cărarea dintre jnepeni către cabană pentru că timpul nu ne iartă și se apropie noaptea cu pași repezi.  Prima parte, pornind de la Cruce Eroilor pare destul de ușurică, dar pe masură ce înaintăm, poteca se îngustează și ajungem la unele zone unde atenția este singurul lucru care trebuie să îți ocupe mintea. Coborarea de pe creastă spre Cabana Curmătura se face printr-o zonă cu lanțuri. Aici ne susținem moral dar și cu îndrumări unii pe alții. Simțim cu toții cum oboseala se așterne peste grup, dar în cel mai potrivit moment ajungem la ultima zonă de lanțuri. Zic potrivit pentru că aici simțim încurajările și altor montaniarzi. Undeva la baza lanțurilor vedem un mesaj scris din pietre.”Hai ca poți” și normal că poți când găsești așa sprijin tocmai aici. Soarele s-a ascuns acum după creastă și noi intrăm în pădure. Mai avem 20 de minute până la cabana Curmătura. Ruxandra conduce echipa în fața, iar eu stau „măturică” în spatele grupului, timp în care toată lumea caută cu privirile marcajele care devin din ce în ce mai greu de observat. Simt că drumul e pe terminate și că ne apropiem, dar observ deodată panică pe fețele colegilor. „Stingeți luminile! E ceva mare acolo!” Panică și groază! Unul fluieră, altul zice să îl sunăm pe Cătălin (ajunsese cu câteva minute mai drevreme la cabană pe un alt traseu). E clar că toți suntem puțin facuți pe noi și nu știm cum ar trebui să procedăm. Și, ce să vezi! După câteva secunde în care ne-a luat-o inima la galop din partea opusă  domnul „ursache” râde de noi, „Haideți mai fricoșilor.” Ha, ha! Foarte amuzant! De data asta ne-ai facut-o Cătă. Dar găsim noi ac și de cojocul tău.

Ajunsi la Cabană, ne instalăm culcușurile pe minunata poiana înconjurată de un parfum nu tocmai de flori de munte. Oboseala mare nu ne lasă să ne întindem la discuții prea lungi și cădem pradă somnului. Unii pe afara, alții prin corturi, unii sforaie, alții ascultă.

Dupa o noapte destul de scurtă, ne trezim voioși la primele raze de soare. Obiectivul zile: Vârful Turnu(1923 m) – creasta nordică a Pietrei Craiului – Vârful Ascuțit(2150 m). Traseu pentru care nu avem nevoie decât de strictul necesar pentru că ne întoarcem la locul de campare. Ne pregătim deci cu: 2 litrii de apă/persoană (având în vedere că urcăm pe creastă, nu mai întâlnim nici un izvor), o bluza de corp/ polar, pachețelul de mâncare plus câteva batoane energizante, pelerină, și pentru cine a venit pregătit o cremă de soare. Suntem gata de drum!

Pornim pe traseul marcat cu punct roșu. Prima parte este lejeră, mai mult ca o plimbare prin parc. Dar 40 de minute de la plecare ajungem la partea mai interesantă. Ascensiunea pe Vârful Turnu. Este o zona destul de periculoasă așa că necesită concentrare și atenție, în special pentru cei mai fricoși dintre noi. Diferența de nivel este în jur de 300 de metri iar până în vârf întâlnim câteva porțiuni cu lanțuri  și unde trebuie să ne folosim mâinile pentru a urca și pentru echilibru. Din păcate nu avem toți curajul să urcam și unul din colegi renunță, de aceea cobor cu el până la cabană.

Încăpățânată cum sunt, nu ascult sfatul lui Cătălin de a schimba traseul ci pornesc din nou pe urmele lor. De reținut!  Ce am facut eu NU este în nici un caz un exemplu de urmat. Fiind o zonă atît de accidentată există riscul să se întample multe și să strici ziua celorlalți. În schimb a fi singură pe creasta muntelui și pe o parte din traseu, nu pot să spun că m-a deranjat.  În clipa în care am ieșit pe creastă fie au fost zei, fie așa s-a nimerit vremea, nori s-au ridicat, iar în fața mea s-au așezat rând pe rând minunățiile văzduhului. Într-o parte Bucegii, în alta Făgărașul și peste tot în jur asemanatoare cu niște conglomerate erau localitățile de la baza masivelor. Ah! Îmi aduc aminte de vorbele profesorului de Geologia Romaniei: “Umblați mă, umblați prin muntii noștri că’s frumoși!”

Dar gândurile îmi sunt furate repede de vânt și pornesc din nou pe urmele popândăilor. Și hop, țop, la 2 ore după ce ne-am despărțit îi prind din urmă.  Deși ai spune că e dificil și greu traseul de creastă, muntele are grijă să îți răsfețe privirea și să îți răsplătească fiecare pas și efortul făcut, scăldandu-te din când în când în nori pufoși. Ajunși în cele din urmă și pe Vârful Ascuțit ne permitem să luăm o pauză bine meritată și o gustarică pe măsură.

Tragem repejor o poză, mai scurgem sticlele de apă o dată, și pornim pe traseu la vale urmărind triunghiul albastru.  Până la cabana Curmătura mai parcurgem înca 2 ore de povești frumoase și glumițe nevinovate. O mare parte a traseului traversează zone cu grohotiș, unde din nou trebuie să fim atenți și tari în genunchi, care ușor, ba la unul, ba la altul, încep să scârțâie.

Ziua e pe sfârșite, zona de camping cam golașă, e clar că s-a dus și weekendul acesta! Strângem tabăra  și cu speranța că păcălim și noi “ursul” strecurăm câteva roci în rucsacul lui. Dar precaut cum îl stim cu toții, nu se lasă păcălit.

Pornim agale prin padurea răcoroasă, pe curba de nivel ce ne conduce în Poiana Zănoaga, de unde mai privim odata spre maiestatea sa Piatra Craiului și ne luăm la revedere.

Obosiți și arși de soare, ne îndreptăm spre case mulțumiți de înca o tura incredibilă și înca un obiectiv bifat în vara asta.

Text: Mihaela Ristea
Fotografii: Alexandra Savu și Cătălin Munteanu

 

  • _MG_5706
  • _MG_5725
  • _MG_5713
  • _MG_5744
  • _MG_5737
  • _MG_5718
  • _MG_5773
  • _MG_5761
  • _MG_5807
  • _MG_5777
  • _MG_5818
  • _MG_5795
  • _MG_5808
  • _MG_5824
  • _MG_5837
  • _MG_5855
  • _MG_5857
  • _MG_5862
  • _MG_5881
  • _MG_5882
  • _MG_5891
  • _MG_5902
  • _MG_5912
  • _MG_5915
  • _MG_5934
  • _MG_5946
  • _MG_5951
  • _MG_5963
  • _MG_5970
  • _MG_5972
  • _MG_5978
  • _MG_5986
  • _MG_5991
  • _MG_6007
  • _MG_6023
  • _MG_6034
  • _MG_6048
  • _MG_6052
  • _MG_6058
  • _MG_6066
  • _MG_6080
  • _MG_6087
  • _MG_6104
  • _MG_6098
  • _MG_6111
  • _MG_6120
  • _MG_6116
  • _MG_6123
  • _MG_6127
  • _MG_6126
  • _MG_6138
  • _MG_6149
  • _MG_6155
  • _MG_6146
  • _MG_6164
  • _MG_6156
  • _MG_6167
  • _MG_6176
  • _MG_6175
  • _MG_6173
  • _MG_6178
  • _MG_6181
  • _MG_6183
  • _MG_6185
  • _MG_6205
  • _MG_6201
  • _MG_6213
  • _MG_6229
  • _MG_6217
  • _MG_6231
  • _MG_6219
  • _MG_6253
  • _MG_6257
  • _MG_6274
  • _MG_6249
  • _MG_6247
  • _MG_6261
  • _MG_6283
  • _MG_6288
  • _MG_6289
  • _MG_6285
  • _MG_6294
  • _MG_6290
  • _MG_6303
  • _MG_6298
  • _MG_6322
  • _MG_6305
  • _MG_6308