După lungi și îndelungate așteptări, mult așteptatul curs montan marca Escamonde a început! Sâmbătă, cu toate că vremea a fost ploioasă, ne-am adunat la panoul de escaladă pentru înscrieri și mare ne-a fost bucuria când am văzut cât de multe persoane s-au arătat interesate de excursiile organizate de noi. I-am primit pe toți cu veselie și cu veselie s-au urcat și ei pe panou. A fost o primă conștientizare a faptului că escalada este o îndeletnicire destul de complexă, unde forța trebuie îmbinată cu dexteritatea, iar echilibrul cu puterea psihică de a sta suspendat la înălțime.

Duminică dimineața ne-am cumpărat cuminței bilete de tren și ne-am luat locurile în vagon, lângă cele două colege venite de la București. În Câmpina s-au mai urcat doi coechipieri, iar grupul nostru se pare că și-a întins corzile spre mai multe orașe din jurul Ploieștiului. Prezentările au fost făcute și, cu povești și povețe, am ajuns repede la Sinaia. Am luat cu asalt treptele de piatră și străzile înguste bucurându-ne de razele de Soare. Ultimele cumpărături au fost făcute și cu avânt copilăresc am plecat să cucerim înălțimile.

Contactul cu pădurea înmugurită a fost cu siguranță o experiență frumoasă pentru fiecare, iar la intrarea spre Poiana Stânii ne-am întâlnit și cu cei care au ales să vină cu mașina. Grupul fiind astfel complet, am intrat pe scurtul drum care ne conduce la stâncile Sf. Ana. Ultimele raze de Soare începeau să fie acoperite de nori, dar noi, cu mult curaj, am început să vorbim despre hamuri și carabiniere, despre căști și despre stânci. Imediat am început și rapelul și nu mică ne-a fost surpriza când am observat cât de mult este până jos și cât de subțire este acel fir de ață, numit coardă. Rând pe rând am coborât cu toții, mai cu teamă, mai cu spor, dar cu siguranță cu multă, multă plăcere.

Cum ploaia începuse să cadă, ne-am mai adăpostit în grotă, unde am vorbit despre asigurări și am prezentat câteva metode de folosire a echipamentului de alpinism. Probabil nimeni nu a înțeles prea multe, totul fiind nou și puțin complicat, dar sigur cu toții am înțeles că este de vital să folosim corect echipamentul și că trebuie să ne pregătim temeinic înainte de a începe cățărarea. Alpinismul este un sport care necesită atât o bună pregătire fizică și psihică, cât și o cunoaștere aprofundată a echipamentului și a metodelor de asigurare. Nimic nu este dificil, dar totuși nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării. Viața noastră și a coechipierilor este mereu în joc.

Este o mare diferență între a urca condus de cineva, cu echipamentul verificat, cu nodurile făcute, cu recomandările necesare și asigurările făcute și a începe ascensiunea pe cont propriu, când te gândești dacă ai luat deciziile potrivite în funcție de vreme, traseu și pregătire. Alpinismul este o îndeletnicire minunată, dar dacă faci ceva greșit, riști să ajungi în pericol. Așadar, înainte de a începe aventura, este obligatoriu să ai cunoștințele necesare practicării acestui sport.

Revenind la rapel, ultima grupă de alpiniști în devenire, a făcut rapelul pe grindină și ploaia, momente când casca era necesară inclusiv ca protecție împotriva condițiilor meteo vitrege. Totuși nimănui nu i-a pierit zâmbetul și asta mă face să cred că vom avea o vară pe cinste. Vom ajunge în locuri minunate, nefiind opriți de stropii de ploaie.

Drumul spre gară a fost ușor, iar unii dintre noi am binevoit să servim chiar o cafea turcească, motiv pentru care am intrat într-un local puțin cam prea luxos în comparație cu ținuta noastră montană. Uzi și tremurând, ne-am așezat pe canapelele catifelate și ne-am uitat pe meniu. În unanimitate am decis că ceaiul din gară este mai potrivit pentru noi, așa că am părăsit râzând incinta. Bătrâna gară a Sinăii ne-a primit cu prietenie și ne-a găzduit până la sosirea trenului. Ne-am urcat și ne-am îngrămădit cu toții într-un compartiment. Friptea și telefonul fără fir ne-au ținut companie, iar răsetele nu au contenit tot drumul.

Ajunși la Ploiești, ne-am despărțit, dar ceva îmi spune că ne vom revedea curând. Un gol ce se dorește a fi umplut cât mai curând, a rămas în fiecare. Îl vom umple cu multe întâmplări frumoase.